De la originea sa umila in Persia medievala pana la rochii tricotate si usoare astazi, de-a lungul secolelor, sarafanul a fost un costum de alegere pentru femeile din Rusia de toate varstele. Pentru cele mai interesante modele de rochii va recomandam Rochii-perfecte.ro.
Istoricii privesc diferit originea sarafanului. Conform unei teorii, cuvantul sarafan vine din Iran (din persana pentru „imbracat de la cap pana in picioare”) si este mentionat pentru prima data in cronici in secolele XII-XIII.
Pana in secolul al XVII-lea, atat femeile, cat si barbatii purtau sarafanul, care era la vremea aceea o haina lunga cu maneci lungi. Numai ca pana la inceputul secolului al XVIII-lea sarafanul s-a mutat complet in garderoba femeii, transformandu-se intr-o rochie lunga cu bretele subtiri de umar. Ea era purtata in principal peste o haina lunga si decorata cu impletituri, broderii si alte forme de decorare.
Un sarafan trapezoidal a fost realizat prin imbinarea a doua bucati de tesatura cu insertii laterale, ceea ce a produs o forma vizibil simpla.
Decorurile au demonstrat statutul social al femeii si situatia ei financiara. De exemplu, exista inca exemple de sarafane care apartineau nevestelor comerciantilor, realizate din tesaturi importate costisitoare cum ar fi matase, satin sau brocart; impodobite cu blanuri, decorate cu butoane de aur si brodate cu fire de aur si argint. Hainele ca acestea au devenit canonice si au fost predate din generatie in generatie.
Taranii si femeile din clasa de mijloc si inferioara nu si-au putut permite decoratii costisitoare si au avut sarafane din tesaturi de casa, bumbac sau lana, adesea in culori destul de plictisitoare. Cu toate acestea, convingerea ca hainele, ca un talisman, le aduc proprietarilor noroc bun au determinat femeile sa recurga la diferite forme de decorare: panglica si funde, broderii si dantele, franghii si corzi.
Au existat trei modele deosebit de populare ale sarafanului: trapezoidale, drepte „Moscova” si sarafan de corset. Nu se deosebeau atat de mult prin felul in care aratau, ci prin felul in care erau facute.
Un sarafan trapezoidal a fost realizat prin imbinarea a doua bucati de tesatura cu laturi largi, ceea ce a produs o forma vizibil simpla, care de fapt avea un tiv de pana la 80 cm lungime si a creat impresia ca femeia plutea mai degraba decat mergea pe jos.
Decorurile au demonstrat statutul social al femeii. La un moment dat la sfarsitul secolului al XVIII-lea, o varianta a acestui sarafan traditional a castigat popularitate: avea o banda larga cu butoane care cobora in fata, care servea nu numai pentru fixare, ci si ca decorare in cazul in care a era impodobit cu panglica sau funde, in timp ce butonii puteau fi chiar din aur.
Sarafanul drept „Moscova” a fost un vis pentru orice croitor lenes: acesta a constat din doua bucati drepte de tesatura imbinate si stranse la mijloc pentru a se potrivi figurii femeii.
Corsetul a fost unul dintre cele mai moderne modele. O fusta lunga a fost atasata la un corset care se potriveste perfect. Corsetul avea adesea o captuseala, numita podoplyoka, care in limba rusa moderna este folosita pentru a desemna un motiv sau un sens subiacent, ascuns vederii.
In mod traditional, sarafanele au fost in cea mai mare parte purtate in regiunile centrale si nordice ale tarii. Au existat variatii in stiluri chiar si intre provinciile vecine.
