Termenul probiotic a fost pentru prima data introdus in anul 1953, si definea probioticele ca fiind derivati ai factorilor microbieni care stimuleaza cresterea microorganismelor.
In anul 1989 o definitie larg acceptata a fost formulata de Roy Fuller care numea probioticele microorganisme vii care au rolul de a imbunatati echilibrul florei intestinale si sunt aduse in organism prin alimentatie.
Este specificat si de inteles faptul ca aceste microorganisme trebuie sa ajunga vii in intestine pentru a-si putea exercita rolul.
Termenul probiotic inseamna pentru viata si ideea a pornit de la unele componenete naturale ale alimentelor care contribuie la mentinerea unei bune sanatati pentru intreg organismul.
La inceputul secolului al XX-lea, un mare om de stiinta rus, laureat dealtfel al premiului Nobel pentru medicina, doctorul Eli Metchnikoff a remarcat pentru prima data rolul pe care il au microorganismele de la nivelul florei intestinale.
Doctorul a vazut ca se poate modifica flora intestinala si se pot inlocui bacteriile daunatoare cu microbi folositori.
Este de stiut deja faptul ca bacteriile nu sunt doar daunatoare, desi multa lume asociaza cuvantul bacterie sau microb cu ceva daunator si rau.
Se pare ca exista bacterii folositoare iar faptul ca acestea ajuta in multe sensuri organismul studiile si cercetarea in domeniu au numit aceste bacterii bune si folositoare probiotice, adica pentru viata. De aici se explica ca acestea sunt substante pe care le secreta un organism pentru a creste un alt organism.
La inceputuri se cunoastea faptul ca bacteriile rezultate din lactate proaspat fermentate ajuta la inhibarea cresterii bacteriilor proteolitice. Aceste bacterii proteolitice sunt sunt cele raspunzatoare de producerea substantelor toxice rezultate de digestia proteinelor.
In acest sens a foat propus consumul de produse lactate fermentate cu scopul de a aduce bacterii folositoare intestinului care sa diminueze ph-ul si sa opreasca dezvoltarea bacteriilor proteolitice.
Consumul de lapte acru a dus la imbunatatirea starii de sanatate. Acesta contine bacteria numita Bacillus Bulgaricus.
In anul 1916 profesorul german Alfred Nissle a izolat o tulpina Escherichia coli din materiile fecale ale unei persoane care nu dezvoltase enterocolita si a folosit aceasta tulpina in cazurile de infectii intestinale de felul salmonelozei si dizenteriei. In acele timpuri antibioticul nu fusese inca descoperit.
Se pare ca dupa multi ani Escherichia coli este inca utilizata, insa este unul dintre putinele microorganisme care nu sunt incluse in categoria probioticelor rezultate din acidul lactic.
In timp Bacillus Bulgaricus a fost denumit Lactobacilous Bulgaricus si s-a ajuns la concluzia ca aceasta bacterie nu poate suprsvietui in organismul uman, dar dupa un timp s-au dezvoltat tulpini active care introduse in tractul digestiv al organismului prezentau efecte pozitive.
Efectele acestora s-au regasit in testarile care au avut loc si rezultatele pozitive ai fost obtinute in cazul constipatiilor cronice.
In anul 2001 Organizatia Mondiala a sanatatii a definit probioticele ca fiind microorganisme vii care atunci cand sunt administrate in cantitati adecvate confera mari beneficii organismului gazda.
Colonizarea microbiomului cu aceste bacterii incepe inca de la nastere, atunci cand bebelusul ajunge in contact cu cervixul mamei si respectiv cu microbiota vaginala.
De la introducerea acestui termen in 1965, numeroasele cercetari in domeniu s-au desfasurat atat in America cat si in Europa si Asia si mai recent in Africa de sud.
Probioticele trebuie sa fie tulpini nepatogene si netoxice, un supliment probiotic putand astfel sa adere cu succes la epiteliul intestinal.
Totodata aceste probiotice trebuie obligatoriu sa supravietuieasca in mediul tractului digestiv si sa reziste, pentru a-si putea face efectul scontat.
Probabil inca nu se cunosc chiar toate mecanismele din spatele efectelor atat de benefice ale probioticelor insa este deja cunoscut faptul ca acestea sunt mutifactoriale si diferite in functie de specie.
In urma unor studii clinice de-a lungul timpului s-a dovedit eficienta probioticelor in cazul pacientilor predispusi la dezvoltarea diareei calatorului. Astfel, administrarea inainte cu 2 zile de plecarea intr-o calatorie a unor probiotice a redus cu 15 % riscul de a dezvolta aceasta boala.
In general atunci cand utilizam probiotice este necesar sa o facem dupa indicatiile medicului specialist iar pentru cunostintele noastre sa citim informatiile de pe ambalaj. Acestea ofera informatii cu privire la numarul si tipul tulpinii si bineinteles tehnologia de fabricatie.
Incepand cu anul 2010 au fost gasite metode de incapsulare a probioticelor datorita faptului datorita faptului ca acestea pot fi inactivate de de mediul acid al stomacului.
