Separatoarele de grasimi au aparut ca o necesitate a dezvoltarii urbane, avand in vedere consumul tot mai mare de apa, dar mai ales, comportamentul consumatorilor, care nu intotdeauna au grija la ceea ce arunca in chiuveta ori la gura de scurgere de la canalizare.
Separatoarele de grasimi sunt insa o necesitate in unitatile cu un consum si un risc al colmatarii tevilor pe masura, precum spitalele, scolile sau unitatile de prelucrare a produselor alimentare. Aici, separatoarele de grasimi sunt esentiale, daca dorim sa pastram integritatea si buna functionare a instalatiilor. Acestea au rolul de a retine resturile greu „digerabile” de catre instalatii, dand voie sa curga doar apelor menajere sau industriale.
Ca mod de functionare, separatorul de grasimi utilizeaza cu succes principiul decantarii, prin care materiile care au o densitate sensibil mai mare decat cea a apei, precum resturile de pamant, namol sau pietris si nisip, sunt depuse la fundul separatorului, in vreme ce materiile cu o densitate mai mica, in care se incadreaza si grasimile, raman la suprafata.
Modul de constructie al acestor dispozitive, de asemenea, nu este foarte complicat. Practic, apa industriala, incarcata cu toate reziduurile, intra printr-un orificiu protejat cu o duza speciala, care are rol de a impiedica amestecarea namolurilor si grasimilor. Mai apoi, un perete despartitor retine namolul, in vreme ce un sifon de evacuare retine inauntrul separatorului grasimile, lasand sa iasa spre conducta de canalizare doar apa curata, separata de grasimi si namoluri.
Separatorul pentru amidon functioneaza aproximativ pe acelasi principiu. Acesta are la baza tot decantarea, insa este construit putin diferit decat cel pentru grasimi.
Astfel, amidonul este decantat pe toata suprafata separatorului, dat fiind ca si densitatea acestuia difera de cea a grasimilor. din nou, apa este pulverizata printr-o duza, care in acest caz nu mai are rol de preveni amestecarea namolurilor, ci de a preveni tendinta amidonului de a face spuma. Dupa toti acesti pasi, apa este evacuata spre reteaua de canalizare.
Un alt risc la adresa instalatiilor si a separatorului de grasimi, in general, il reprezinta apa puternic coroziva, devenita astfel din cauza reziduurilor continute. In acest caz, producatorii opteaza in special pentru polietilena, considerat un material destul de rezistent, atat ca structura, cat si la coroziune.
Un alt avantaj al acestui material il reprezinta intretinerea usoara. Astfel, peretii netezi ai separatoarelor de grasimi si de amidon impiedica lipirea acestor materii, fara a avea nevoie de reparati sau reconditionari, precum in cazul altor materiale.
Chiar si asa, periodic, acest tip de instalatii trebuie verificate si curatate in mod regulat, o data la cateva luni, pentru o buna functionare. Iar acest lucru nu se face individual, ci de specialisti, care detin uneltele si solutiile necesare pentru curatare.
