Europa a intrat în 2026 cu un mesaj simplu: chiar și într-o piață mai prudentă, cu bani mai scumpi și cu investitori mai selectivi, companiile care rezolvă probleme concrete pot ajunge rapid la evaluări uriașe. În ianuarie, cinci startupuri cu rădăcini europene au trecut pragul simbolic de un miliard de dolari, după runde de finanțare sau investiții strategice care le-au împins în clubul unicornilor.
Informațiile prezentate aici au fost documentate și adaptate pentru publicul larg de echipa Cryptology.ro, site românesc de știri și analize crypto, pe baza relatărilor din presa internațională și a anunțurilor publice ale companiilor.
Pragul de un miliard sună spectaculos, însă nu este un certificat de profit, nici o garanție că modelul de afaceri a ajuns la maturitate.
O evaluare de acest tip arată, în primul rând, că într-un anumit moment, într-o anumită rundă, investitori importanți au acceptat să plătească prețul cerut pentru o promisiune de creștere. În 2026, când dobânzile și costul capitalului apasă pe tot ecosistemul tech, iar geopolitica a intrat în calculele de zi cu zi, un asemenea pariu este mai greu de obținut decât era în anii de entuziasm.
Cele cinci nume apărute în ianuarie nu sunt alese la întâmplare. Dacă le privești ca pe o fotografie de moment, se vede clar unde se duc banii: spre securitate cibernetică, spre reducerea costurilor și blocajelor din cloud într-o lume obsedată de AI, spre tehnologie de apărare care mizează pe autonomie controlată, spre software de conformitate și sustenabilitate pentru companii mari și spre educație, unde tehnologia încearcă să amplifice relația dintre oameni, nu să o șteargă.
Pragul unicornului și ce spune el, de fapt
În limbajul industriei, unicornul este compania privată evaluată la peste un miliard de dolari. Termenul a apărut tocmai pentru că astfel de cazuri erau rare. Astăzi, raritatea nu mai e aceeași, dar eticheta rămâne utilă ca semnal: o firmă a reușit să convingă investitori că poate construi o afacere foarte mare.
E important, totuși, să nu confundăm evaluarea cu valoarea în sensul intuitiv al cuvântului. În venture capital, prețul unei runde este influențat de structură, de drepturi preferențiale, de tipul instrumentelor folosite și de negocieri care nu sunt întotdeauna vizibile din exterior. Uneori, titlul știrii rămâne în mintea publicului, iar detaliile, cele care pot schimba înțelegerea, rămân în documente.
De aceea, când apare un unicorn nou, merită privit mai degrabă ca un indicator al direcției în care se mișcă capitalul decât ca o medalie finală.
În 2026, investitorii sunt, în general, mai atenți la profitabilitate, la retenția clienților, la o cale credibilă către marje sănătoase și la faptul că AI-ul este folosit în produs ca instrument real, nu ca decor. Tocmai de aici vine interesul pentru cele cinci companii: fiecare se așază pe o nevoie dureroasă, iar durerea asta nu dispare când piața își schimbă dispoziția.
Europa, între rădăcini locale și structuri globale
Un alt fir comun în povestea unicornilor europeni ține de geografie, dar nu neapărat de cea pe care o vezi pe hartă. Multe startupuri europene au echipe, produs și clienți în Europa, însă aleg să se încorporeze în Statele Unite sau în alte jurisdicții, pentru că acolo e mai simplu să structureze runde, să ofere opțiuni pe acțiuni și să atragă investitori internaționali.
În spatele acestei alegeri stă o problemă veche: Europa funcționează greu ca piață unică în zona juridică a companiilor inovatoare. Inițiative precum EU Inc, discutate în ultimii ani, promit să reducă fricțiunea și să ofere o formă corporativă pan-europeană. Până când astfel de soluții devin realitate, fondatorii vor continua să aleagă calea mai scurtă. Asta face ca statistica să fie uneori înșelătoare: o companie poate fi înregistrată în Delaware, dar munca, talentul și cultura să fie în Vilnius, Stockholm, Paris sau Kiev.
Privită astfel, lista unicornilor din ianuarie 2026 este și veste bună, și memento. Vestea bună este că Europa încă produce tehnologie competitivă. Mementoul este că infrastructura legală și financiară a continentului poate încă să încetinească, discret, exact tipul de companii care ar putea deveni campioni globali.
Aikido Security, securitate care încearcă să țină pasul cu viteza dezvoltării
Din Belgia vine unul dintre cele mai clare semnale ale începutului de an: securitatea cibernetică rămâne un domeniu în care finanțarea se mișcă, chiar și atunci când restul pieței se uită de două ori înainte să scrie un cec. Aikido Security a închis o rundă Series B de 60 de milioane de dolari la o evaluare de un miliard.
Pe scurt, Aikido încearcă să rezolve o problemă pe care multe echipe de dezvoltare o simt pe pielea lor: cum faci securitate pe tot ciclul de viață al aplicațiilor fără să transformi fiecare lansare într-o negociere între viteză și frică.
Ritmul modern de livrare a software-ului, cu deploy-uri frecvente, microservicii și infrastructură definită în cod, a comprimat totul. În același timp, codul asistat de AI a accelerat scrierea și modificarea aplicațiilor, ceea ce înseamnă că suprafața de risc se poate schimba de la o oră la alta.
În modelul clasic, securitatea venea adesea ca un filtru de la final: audituri, verificări manuale, instrumente fragmentate care scoteau zeci sau sute de alerte, dintre care multe se dovedeau false. Rezultatul era previzibil. Oamenii obosesc, încep să ignore semnalele, iar în haosul de notificări se strecoară exact vulnerabilitatea reală.
Aikido își construiește povestea în jurul unificării și prioritizării. Vrea să fie un strat de protecție integrat, care ajută echipele să identifice riscurile, să le înțeleagă și să le remedieze mai repede. Compania vorbește despre un model în care securitatea se comportă mai degrabă ca un sistem nervos în produs, care simte și reacționează, decât ca o echipă chemată după incident.
Pentru publicul larg, miza e mai simplă decât pare. Securitatea nu mai ține doar de companii de tehnologie. Ține de spitale, bănci, retail, logistică, școli, administrație, adică de tot ce s-a digitalizat. Iar cum digitalizarea nu mai e opțională, investițiile în securitate tind să reziste chiar și în perioade mai complicate.
Cast AI, când factura de cloud și lipsa GPU-urilor devin probleme de business
Cast AI pare, la prima vedere, un nume pentru ingineri, nu pentru publicul larg. În realitate, povestea este extrem de economică: cloud-ul a făcut scalarea mai ușoară, dar a făcut și facturile greu de controlat. Pentru multe companii, costul infrastructurii a ajuns subiect de ședință la nivel de management, nu doar un detaliu tehnic.
În 2026, presiunea s-a intensificat odată cu explozia proiectelor de inteligență artificială. AI-ul cere resurse de calcul, în special GPU-uri, care sunt scumpe și, în anumite momente sau regiuni, greu de rezervat. Dacă o firmă depinde de un singur furnizor și de o singură regiune, poate ajunge să plătească mai mult sau să aștepte capacitate, ceea ce blochează proiecte.
Cast AI, cu rădăcini lituaniene și o prezență puternică în Vilnius, a anunțat că a depășit evaluarea de un miliard de dolari după o investiție strategică din partea Pacific Alliance Ventures, vehiculul de venture al grupului sud-coreean Shinsegae. În același timp, compania a lansat OMNI Compute, descris ca un plan de control unificat pentru resurse de calcul, inclusiv GPU, peste mai mulți furnizori și regiuni.
Tradus în termeni simpli, Cast AI vrea să facă infrastructura mai flexibilă și mai puțin dependentă de un singur colț din cloud. Dacă o companie rulează aplicații și AI, e util să poată consuma capacitate acolo unde există, fără să își rescrie aplicațiile sau să își schimbe operațiunile din temelii. Valoarea nu este doar în reducerea costurilor, ci și în scăderea riscului.
Într-o economie în care AI-ul devine infrastructură, iar infrastructura se plătește lună de lună, optimizarea devine o formă de supraviețuire, nu un moft.
Harmattan AI, tehnologia de apărare și autonomia care cere control
Harmattan AI este, probabil, cel mai încărcat geopolitic nume din această listă. Startupul francez, fondat în 2024, a ajuns la o evaluare estimată de 1,4 miliarde de dolari după o rundă Series B de 200 de milioane, condusă de Dassault Aviation, producătorul avionului Rafale. În comunicările publice, accentul cade pe parteneriatul strategic și pe integrarea tehnologiilor de autonomie și AI în sisteme aeronautice militare.
În Europa, ultimii ani au schimbat tonul în apărare. Mult timp, domeniul a fost perceput ca lent, birocratic și greu de penetrat pentru startupuri. Pe fondul războiului din Ucraina și al lecțiilor dure legate de drone, război electronic, interceptare și supraveghere, viteza a devenit o cerință, nu doar un avantaj.
Harmattan AI vorbește despre sisteme autonome integrate vertical, de la software de autonomie până la platforme de comandă și control, interceptare de drone și capabilități de război electronic. Termeni precum ISR, adică intelligence, surveillance and reconnaissance, se reduc, în practică, la abilitatea de a observa, interpreta și acționa mai repede decât adversarul.
Compania susține un ritm de producție foarte ridicat și menționează selecții în programe oficiale din Franța și Marea Britanie. Dacă aceste afirmații se confirmă în timp, explică de ce un jucător industrial precum Dassault a ales să conducă o rundă atât de mare într-un startup atât de tânăr. În sectoarele strategice, integrarea și viteza pot cântări enorm.
osapiens, când conformitatea și sustenabilitatea devin software de bază
În Germania, osapiens a atins statutul de unicorn după ce a anunțat o rundă Series C de 100 de milioane de dolari, condusă de Decarbonization Partners, un joint venture între BlackRock și Temasek, sub rezerva aprobărilor de reglementare. La prima vedere, osapiens poate părea un startup de software de nișă. În realitate, se așază pe o presiune structurală: companiile mari trebuie să își cunoască lanțurile de aprovizionare și să raporteze tot mai detaliat ce se întâmplă în interiorul lor.
În ultimii ani, ESG a trecut de la discurs la obligație. În Europa, cadrul de reglementare a împins companiile să își măsoare impactul, să își urmărească furnizorii, să documenteze riscurile și să pună ordine în date. Pentru un grup multinațional, asta înseamnă mii de furnizori, multiple jurisdicții, standarde diferite și, uneori, informații incomplete. Iar când apare o cerință nouă, costul de conformare poate deveni o problemă serioasă.
osapiens încearcă să transforme această povară în sistem. Platforma sa, osapiens HUB, adună soluții pentru raportare, conformitate, trasabilitate și eficiență operațională într-un cadru unificat. Compania spune că are peste 2.400 de clienți la nivel global. Dincolo de cifra exactă, ideea importantă e alta: conformitatea a devenit o piață de software recurent, iar astfel de piețe sunt atractive pentru investitori, mai ales când clienții sunt mari și costurile de schimbare a furnizorului sunt ridicate.
Din perspectiva redacției Cryptology.ro, astfel de runde arată că banii nu mai urmăresc promisiuni vagi, ci produse care ajută companiile să supraviețuiască într-un mediu de reglementări și riscuri tot mai apăsătoare.
Preply, educația care păstrează oamenii în centru și folosește AI ca sprijin
Preply este compania din listă care se conectează cel mai ușor cu viața de zi cu zi. Fondată de antreprenori ucraineni, cu rădăcini europene și o amprentă globală, Preply a anunțat în ianuarie 2026 o rundă Series D de 150 de milioane de dolari, la o evaluare de 1,2 miliarde. Modelul este, în esență, o platformă care conectează cursanți cu tutori pentru lecții unu la unu, în peste 90 de limbi, cu o comunitate de peste 100.000 de tutori și utilizatori din 180 de țări.
Acest tip de marketplace cu servicii este greu de echilibrat. Ai nevoie de suficienți tutori ca să acoperi cererea, ai nevoie de suficienți cursanți ca tutorii să rămână activi, iar calitatea variază, pentru că oamenii variază. În același timp, valul de instrumente AI din educație a pus presiune pe toate companiile din domeniu.
Unii jucători au anunțat cu entuziasm că vor înlocui tutorii cu sisteme automate. Reacțiile publice și experiența reală au arătat, însă, că există o limită clară: învățarea are nevoie de feedback, de motivație și, uneori, de acea răbdare pe care o primești mai ușor de la un om.
Preply pare să fi ales un compromis realist: păstrează tutorii ca diferențiator și folosește AI-ul ca asistent. În practică, asta poate însemna rezumate de lecții, planuri de învățare, teme, recomandări și o potrivire mai bună între cursant și tutor. Nu e o promisiune de magie, e o promisiune de eficiență.
Un detaliu care a atras atenția investitorilor este faptul că, din informațiile publice, compania a fost EBITDA pozitivă timp de 12 luni. Într-o perioadă în care multe startupuri încă își caută drumul spre marje sănătoase, un astfel de semn contează. Povestea are și o dimensiune umană puternică. Preply a păstrat o echipă semnificativă la Kiev, în condițiile războiului, cu presiuni logistice reale, de la pene de curent la nevoia de adăposturi. Pentru investitori, reziliența nu mai este doar un cuvânt frumos, a devenit o condiție de funcționare.
Mihai Popa, jurnalist la Cryptology.ro, observă că acești unicorni nu sunt produsul unei mode trecătoare, ci al unor nevoi structurale: securitate, infrastructură pentru AI, conformitate și servicii care pot demonstra, în timp, că rămân profitabile.
Ce au în comun aceste cinci povești?
La suprafață, companiile par fără legătură: una vinde securitate pentru dezvoltatori, alta optimizează infrastructura cloud și accesul la GPU-uri, alta construiește tehnologie de apărare, alta organizează conformitatea și datele din lanțurile de aprovizionare, iar ultima conectează oameni în procesul de învățare. Dacă le pui însă una lângă alta, se văd aceleași două tendințe.
Prima ține de natura problemei. Toate aceste companii se sprijină pe nevoi care nu dispar când piața devine nervoasă. Atacurile cibernetice nu țin cont de ciclurile economice. Facturile de cloud trebuie plătite și, dacă scapă de sub control, pot sufoca proiecte bune. Apărarea, în context european, a urcat pe agenda strategică. Conformitatea este împinsă de reglementări și riscuri reputaționale. Educația rămâne o piață mare pentru că mobilitatea profesională și migrația economică sunt realități, nu concepte.
A doua tendință este modul în care apare AI-ul în fiecare poveste. Niciuna dintre aceste companii nu pare să mizeze doar pe cuvântul AI în marketing. Aikido îl folosește în contextul unei dezvoltări accelerate, unde ai nevoie de protecție continuă. Cast AI răspunde direct la problema resurselor, mai ales GPU-urile, care au devenit monedă scumpă. Harmattan vorbește despre autonomie integrată într-un sistem strict controlat. osapiens își propune să automatizeze procese și să pună ordine în date. Preply tratează AI-ul ca pe un instrument de sprijin pentru oameni.
Europa are o șansă reală atunci când joacă pe terenuri grele, acolo unde complexitatea nu e un obstacol, ci un avantaj competitiv. În anii în care banii se dădeau ușor, complexitatea era adesea penalizată, pentru că încetinea creșterea. În 2026, complexitatea bine gestionată poate fi exact lucrul care convinge un investitor că există o barieră reală la intrare.
Cum ar trebui citită această listă de către publicul larg?
Pentru cine nu trăiește în lumea finanțărilor de tip venture, o listă de unicorni poate părea o galerie de vedete. Mult mai util este să o privești ca pe o hartă a intereselor. Acolo unde apar evaluări mari, de obicei există o problemă mare care merită rezolvată sau o oportunitate mare care merită capturată.
În ianuarie 2026, harta arată o Europă care investește în straturi invizibile, dar esențiale: securitate, infrastructură de calcul, conformitate, apărare și servicii educaționale care se pot scala fără să piardă complet componenta umană. Când aceste straturi funcționează, restul economiei poate inova mai ușor, fără să se blocheze în costuri, riscuri sau obligații de raportare.
Pentru antreprenori, mesajul este că finanțarea încă există pentru soluții care reduc fricțiunea și riscul și care pot arăta o relație sănătoasă între creștere și profitabilitate. Pentru angajați, mesajul este că domeniile din jurul securității, cloud-ului, AI-ului și software-ului pentru companii mari vor continua să atragă talent, tocmai pentru că sunt legate de funcționarea economiei, nu de capricii. Pentru publicul larg, mesajul poate fi chiar mai direct: o parte importantă din tehnologia care ne ține viața digitală în picioare nu se vede, dar fără ea totul devine fragil.
În spatele fiecărui unicorn stă o întrebare simplă, pe care merită să o păstrăm ca filtru: ce problemă reală rezolvă și cât de bine o rezolvă față de alternative? În ianuarie 2026, cinci răspunsuri diferite au trecut testul investitorilor, iar numitorul comun este că toate sunt legate de presiuni reale, nu de povești trecătoare.
