O plita electrica de bucatarie este un accesoriu casnic ce converteste energia electrica in caldura, pentru a gati si a coace produsele culinare.
Plitele electrice au devenit foarte populare ca si inlocuitori pentru cele cu combustibili solizi (lemn sau carbune) ce presupuneau un timp mai indelungat de operare si mentenanta.
Unele plite electrice vin in acelasi pachet (ca unitate de sine statatoare) cu hote de evacuare. Pentru electrocasnice de bucatarie excelente, ti-i recomandam pe cei de la Dwyn.ro.
Arzatoarele plitelor electrice pot fi controlate printr-un switch rotativ, cu un numar finit de pozitii (de exemplu 6), fiecare dintre acestea activand o combinatie diferita de rezistente electrice (si deci puteri de incalzire diferite) sau pot fi prevazute cu “switch infinit”, numit si simmerstat. Unele dintre acestea pot avea si termostat.
Istorie.
Pe 20 Septembrie 1859, George B. Simpson a inregistrat patentul cu numarul #25532, pentru un incalzitor electric sau suprafata incalzita electric cu ajutorul unei bobine cu sarma de platina, prevazuta cu baterii. Folosind cuvintele sale, aceasta era “Folositoare pentru incalzirea camerelor, pentru a fierbe apa sau pentru diverse activitati de gatit…”.
Inventatorul canadian Thomas Ahearn a completat patentul cu numarul 39916 in 1892, pentru un “Cuptor Electric”, un device pe care probabil acesta l-a folosit sa prepare un mic dejun, intr-un hotel din Otawa, in acelasi an. Thomas Ahearn si Warren Y. Sopper erau proprietarii companiei Ottawa’s Chaudiere Electric Light and Power.
Plita electrica si-a facut aparitia publica la Chicago World’s Fair, in 1893, cand a fost aratat un model conceput pentru bucatarii. Spre deosebire de plitele pe gaz, cea electrica aparuta atunci se incalzea greu, in parte din cauza tehnologiei nefamiliare inca.
Pana in 1930, aceasta tehnologie s-a maturizat si plitele electrice au inceput sa apara din ce in ce mai mult pe piata, incepand sa inlocuiasca plitele pe gaz, in special in bucatariile consumatorilor comuni, casnici.
In 1897, William Hadaway a primit pantentul cu numarul #574537, pentru un “Cuptor electric controlat automat”.
Plitele electrice timpurii era nesatisfacatoare daca putem spune asa, din cauza costului ridicat cu consumul electricitatii, atunci cand erau comparate cu unele plite similare ce foloseau alti combustibili (lemn, carbune sau gaz).
Asta si din cauza faptului ca la acea vreme, asigurarea electricitatii pentru comunitate era o problema, iar aparitia in peisaj a altor consumatori electrici in plus, nu era agreata, in special de catre autoritatile din domeniul furnizarii de energie.
De asemenea, plitele abia aparute, aveau o durata de viata a componentelor foarte limitata. Inventia aliajului de nichel-crom pentru rezistenta electrica, a imbunatatit considerabil costurile si durabilitatea unui astfel de sistem.
In Statele Unite, chiar daca 3 mari companii au introdus plitele electrice inca din 1908, penetrarea comerciala a acestora a fost foarte rara, in concluzie o plita electrica era considerata inca o “noutate tehnologica” in 1920.
Pana in 1930, scaderea dramatica a preturilor pentru electricitate si aparitia unor noi plite cu design, durata de viata si functionalitati mult imbunatatite, a permis o acceptare accelerata a acestora pe piata comerciala dar si la consumatorii casnici. Tehnologia acestora a evoluat, fiind astazi aproape indispensabile din bucatariile moderne.
